TULBURĂRILE DE LIMBAJ DE TIP DISLALIC

Pe parcursul dezvoltării omul se confruntă cu un efort îndelungat şi susţinut în însuşirea şi dezvoltarea limbajului. De aceea, pe măsură ce copilul înaintează în vârstă se face trecerea de la un limbaj spontan (rezultantă a activitătilor ludice) către unul din ce în ce mai organizat (la intrarea în grădiniţă). Tot parsursul limbajului se desfăşoară, dezvoltă pe baza imitaţiei. Prin urmare, există o strânsă legătură între cogniţie, social şi afectivitate.

Cunoscând acestea, apariţia sunetelor cunoaşte o structurare de la simplu la complex. Vocalele sunt primele foneme ce apar în comunicarea oricărui copil. Urmează consoanele ce permit o facilă pronunţie: P, B, M etc. Unul dintre sunetele care prezintă o oarecare dificultate în articulare este R. Acesta îşi face apariţia spre finalul structurării limbajului.

Aşadar, E. Verza defineşte dislalia ca “tulburare de pronunţie (articulare), constând în deformarea, subtituirea, omiterea şi inversarea anumitor sunete în vorbirea spontană ţi cea reprodusă”. Această tulburare îmbracă diferite forme:

  • simplă sau monomorfă. sunt afectate sunete itolate sau familia unor sunete (s-z, ş-j, r-l etc)
  • polimorfă. În această situaţie sunetele a căror pronunţie nu este corespunzătoare se găsesc în număr mai mare (s, ş, r, ce, z, ţ etc).

Obiceiul în această sferă de activitate este ca înscrierea în cadrul terapiei să se facă după vârsta de 4 ani. Motivul? Optim pentru fiecare copil este să i se ofere şansa să-şi dezvolte limbajul articulat, expresiv în funţie de nevoile lui, de modalitatea lui de a se adapta la social.

Cauzele apariţiei unei astfel de tulburări sunt numeroase, cum ar fi: un model greşit de pronunţie preluat de către copil, incurajarea (voită sau nu) a unei pronunţii defectuase, lipsa corectării unei astfel de situaţii etc. Până în acest moment am menţionat o parte dintre factorii socio-afectivi. Pe lângă aceştia se pot aduce în discuţie şi elemente funţionale sau organice.

Nu voi trece în revistă tipurile de tulburări dislalice în funţie de fiecare sunte afectat, de sonorizarea sau nu a acestora, ori alte criterii.

Ceea ce vreau să cunoaşteţi (fără a vă impacienta) este faptul că aceste tulburări pot fi asociate unor situaţii mai complexe, cum ar fi: deficienţa mintală, de auz, de vedere, rinolaliilor (de orice tip), dificultăţilor de scriere-citireetc. De aceea este bine să va adresaţi unui logoped cât de timpuriu este posibil dacă vă confruntaţi cu atare situaţie.

Reamintesc faptul că nu există un timp limită de rezolvare a vreunei tulburări, menţiune valabilă şi pentru dislalii. Terapia trebuie să decurgă în funcţie de vârsta copilului, personalitatea acestuia, actorii implicaţi (părinţi, cadre didactice etc), respectarea îndrumărilor oferite de logoped etc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s