Apariţia logopediei a avut la bază raţiuni atât practice (educarea tulburăriilor de limbaj), dar şi ştiinţifice (studierea limbajului, identificarea modalităţilor eficace de elaborare a limbajului, studierea tulburărilor de limbaj etc.). Pe lângă celelalte domenii ştiinţifice care cercetează “lumea” limbajului (psihologia, psiholingvistica etc), logopedia a fost şi este cea care realizează o strânsă relaţiea acesteia cu evoluţia personalitatea (cu tot ce vizează aceasta din urmă). Astfel pot fi formulate modalităţi şi obiective specifice legate de corectatea posibilelor tulburări, prevenirea apariţiei dificultăţilor de limbaj, apariţia, susţinerea si întreţinerea comportamentelor verbale adecvate din punct de vedere social.
Etimologic, logopedie îşi are originea în grecescul “logos” a cărui semnificaţie este “cuvânt” şi “paideia”=educaţie. Cunoscând acestea, nu fără uimire prima referire la termen se pare că îi aparţine lui Socrates, subliniindu-se importanţa ştiinţei limbajului ca un întreg.
Obiectivele terapeutice, pornind de la informaţiile sumare preliminare furnizate, pot fi:
- studierea şi crearea unui mediu propice dezvoltării şi stimulării limbajului;
- prevenirea tulburărilor de limbaj;
- identificarea simptomatologiei şi a metodelor şi mijloacelor propice înlăturării tulburărilor de limbaj;
- prevenirea şi/sau înlăturarea aspectelor neplăcute ce pot să apară în dezvoltarea personalităţii unei persoane ce se confruntă cu dificultăţi de limbaj;
- diagnosticarea şi prognozarea acurată;
- îndrumarea familiei, dar şi a unităţilor de învăţământ asupra impactului apariţiei tulburărilor de vorbire;
- înlăturarea eşecului şcolar, dar şi a comportamentelor dezadaptative;
- Interventia să aibă la bază elementele specifice vârtei, personalităţii fiecărui individ;
- depistatea şi intervenţia precoce (de la vârste preşcolare).
Pentru atingerea obiectivelor mai sus menţionate, logopedul este persoana care trebuie să deţină cunoştinţe din sfera psihologiei copilului, psihologiei vârstelor, a medicinei, a psihiatriei infantile, a pedagogiei, a psihopedagogiei speciale. Interdisciplinaritatea fără echivoc duce la reuşita terapeutică şi a o armonioasă dezvoltare a personalităţii.
Pe lângă aceste informaţii imperios necesare unui logoped, lucrul în echipă se impune în acest domeniu de activitate. Însă, din păcate, de cele mai multe ori acest aspect este ignorat, nefiindu-i cunoscută importanţa. În cele mai multe cazuri chiar de către specialişti.
Diana Buchete 