Muntele…

Cât de mărunţi şi neînsemnaţi suntem! Şi cât de blând este el, în ciuda măreţiei lui…

Vorba ciobanului: “Taică, aici respiri, aici nu e gălăgie.” Şi mi-a propus să mă duc acolo de fiecare dată când pleacă Ionuţ. Tare imi mai surâde ideea…

Locul vizitat se numeşte Valea Urdii, Cabana Giuvala.

M-am îndrăgostit de locul acela… Vremea tipic londoneză, miros de fân acum cosit, fragi ce-şi lasă seva să curgă printre degete, greierii netăcuţi seară de seară, trepte de nori… Ce este mai minunat decât să fugi de iureşul oraşului într-un astfel de loc… 

M-am refăcut, reasamblat, remobilizat.