Ideea

A fost odată ca niciodată un minister. Cel mai mândru dintre ministere. “Iubit” de toate guvernările, indiferent de culoarea politică. Niciodată n-a primit promisul procent de 6% din PIB. Şi chiar dacă i-ar fi fost acordat, tot n-ar fi ştiut cum să-l administreze. Chici ciupercă ce e?

Ministerul educaţiei!

Ultima găselniţă: de ce n-ar desconsidera una dintre categoriile de angajaţi care intră sub jurisdicţia lui? Şi nu s-au gândit mult cei ce sunt responsabili cu bunul mers al educaţiei naţionale…

IDEEA: haideţi să trecem toate cabinetele (de asistenţă psihopedagogică si cabinetele logopedice) din punct de vedere economico-financiar întâi prin consiliile locale, iar abia apoi prin centrele bugetare. Zis si făcut. Dilema consiliilor locale: aceste cadre didactice sunt angajatele lor? Răspuns: NU! Şi atunci de ce să le plătim?

Asemenea umilinţe au indurat Centrul Logopedic Bucuresti, Centrul Logopedic Piteşti si oricare alt centru logopedic al acestei ţări. S-au văzut oamenii nevoiţi să se razboiască pentru propriile drepturi salariale luni de zile, perioadă în care nu cred că ne putem imagina din ce venituri trăiau. Nici măcar nu sunt salarii demne de munca pe care o depun.

Iar acum stau şi mă intreb… Cine este responsabil? Bună întrebare! Nu se găseşte niciodată un vinovat pentru asemenea aberaţii.