Cât de mărunţi şi neînsemnaţi suntem! Şi cât de blând este el, în ciuda măreţiei lui…
Vorba ciobanului: “Taică, aici respiri, aici nu e gălăgie.” Şi mi-a propus să mă duc acolo de fiecare dată când pleacă Ionuţ. Tare imi mai surâde ideea…
Locul vizitat se numeşte Valea Urdii, Cabana Giuvala.
M-am îndrăgostit de locul acela… Vremea tipic londoneză, miros de fân acum cosit, fragi ce-şi lasă seva să curgă printre degete, greierii netăcuţi seară de seară, trepte de nori… Ce este mai minunat decât să fugi de iureşul oraşului într-un astfel de loc…
M-am refăcut, reasamblat, remobilizat.



